Arhiva pentru "paperbag"

Ce e important?

Dictionarul ne spune ca: IMPORTÁNT, -A, importanti, -te, adj. Care are insemnatate, valoare; insemnat. ♦ (Despre persoane) De vaza; remarcabil, ilustru. ♦ (Ir.) Care se crede om de seama; plin de aroganta, ingamfat. – Din fr. important.

Alex ne spune asa:

Important – Alex Bala from Bogdan Stamatin on Vimeo.

Eu va spun ca IMPORTANT (what is) este proiectul lui Bogdan Stamatin si merita sa vedeti despre ce e vorba. Pentru mine e important sa mai raspund la intrebarea asta din cand in cand.

Pentru voi ce e important?

“Redescopera Romania Este un proiect despre oameni” zise Bobby Voicu si toata lumea izbucni in ras. Si radem, glumim, dar la asta se rezuma.

Umbla vorba prin targ ca cititorii bloggerilor s-au saturat de articolele despre Redescopera. Si nu vorbesc de cititorii mei, de exemplu, ca doar sunt 3 fugiti d-acasa si pun pariu ca ii stiu pe toti personal J. Vorbim de cititorii bloggerilor cu trafic care s-au implicat. Si tot citind ei hemoragia de articlole despre RR,  se mai trezeste cate unu’ vocal care sa critice proiectul cu clabuci, pe principiul “cati ca voi”. Ei bine dragilor, ca noi, nimeni!

Din punctul meu de vedere, proiectul asta a demonstrat ce era de demonstrat “celor mari”, numarul de articole, tweet-uri etc e impresionant, aplicatia Redescopera Romania pentru iPhone a fost cea mai downloadata din Romania, are la baza cele mai importante branduri romanesti (Dacia, Romtelecom si BCR), a avut un reach foarte mare, a fost premiat si shortlistat in tara si afara.

Dar pentru noi, “astia mici”,  inca buimaci de experienta asta, exista si alte critetii. Pornind de la premiza “cati ca voi”, as vrea sa intreb asa:

Cate proiecte din Romania au reusit sa faca o treaba atat de buna ca branding pe 2 planuri simultan , Petrom si brading de tara pana la urma?

Cate proiecte au reusit sa adune atatia onlineri la un loc care sa munceasca cot la cot pentru aceleasi scop atat de productiv?

Cati dintre participantii la alte proiecte mai ies la bere dupa ce se termina proiectul, cati isi doresc sa participe din nou la proiectul care le da maxim 4 ore de somn pe noapte si cati sunt atat de mandri si recunoscatori ca au fost implicati?

Cati dintre participantii la alte proiecte isi petrec de buna voie si cu voie buna ziua de nastere alaturi de colegii din online?

Cati organizatori de proiect reusesc sa convinga participantii ca proiectul este in egala masura al lor asa cum a reusit s-o faca Ana Bulgar?

Cati participanti la alte proiecte si-au luat rucsacurile in spate si au plecat pe urmele oganizatorilor pe banii lor?

Cate petreceri de la finalul proiectelor sunt atat de reusite incat sa bata ceasul 1:00 de 2 ori?

Pentru cate proiecte centralizeaza contentul o blonda delicioasa cu o nuanta de par invidiata de tot segmentul feminin? Anca, spune-ne cum faci sa ne linistim odata J

Cate proiecte misto dureaza mai mult de un an si cresc atat de frumos si firesc de la o editie la alta?

Cate proiecte il au pe Bobby Voicu sef de haita si pe Zoso participant, in acelasi timp? J

Despre cate proiecte s-au scris povesti cu atata drag?

Luate fiecare in parte, sunt convinsa ca se gasesc raspunsuri plauzibile pentru aproape toate intrebarile de mai sus; daca tracem linie la final, insa, realizam ca de fapt “ca noi” sunt destul de putini.

Si daca tot ce-am zis pana-acum vi se pare irelevant, nu-mi ramane decat sa spun ca, pe deasupra, primim si tricouri… gratis  J.

Redescopera Romania 2011 este un proiect Petrom, impreuna cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 si Muzeul National al Taranului Roman… si sincer sper sa mai fie.

Am parasit caminele din Vitan cu dorinta netarmurita a oricarui provincial de a se muta mai aproape de centru si eventual, de data asta, cu o colega de camera in limitele firescului. Asa ca am coalizat cu  Mada si-am inchiriat un apartamnt in Piata Iancului. Supermarketuri non stop, metrou la botul calului chiar si un Domo la parter: lux!

Apartamentul:

2 camere: sufrageria, tocmai buna pentru dormit, fumat, mancat si mi ales curatat si o a doua camera incuiata, iar dupa izul care venea pe sub usa, tinand sa cred ca ascundea cel putin 7 chinezi transati. Apartamentul era mobilat clasic – cum ar spune agentiile imobiliare – dulapuri sculptate cu floricele, crengute si animalute, covoare persane pe podele, mileu pe televizor, iar pe mileu, la piece de resistance: pestele de sticla – am inteles ca zilele astea oamenii platesc bani grei sa cumpere asa o piesa vintage. Dupa mutare, catve zile bune am dormit cu geamurile la perete si promoroaca de noiembrie sub nas de teama sa nu ne impregnam cu mirosul secolului 17 care plutea in casa, dens ca ciulamaua. Aproape ca ne spalam doar cu apa rece de teama sa nu ni se deschida porii prea tare si sa ne trezim murate in saramura asta de penicilina si picioruse de gandaci.

Proprietarii:

Pe proprietar nu l-am intalnit nicodata personal. Am inteles ca era un respectabil domn, pensionat si intors in orasul natal in cautarea echilibrului. Am facut onorurile cu nepoata sa: Minodora. O duduie pe la 30 si de ani care, din empatie cu anii 80, purta un permanent ce-i incadra fata durdulie intr-o nota aspra si crocanta . Minodora, Medusa optzecista, avea un obicei foarte prost:  vizite scurte si dese, intotdeauna neanuntate. Si uite-asa, intr-o sfanta dimineata de decembrie, cand te-ai astepta ca toata lumea deja sa fi imbratisat spiritul Craciunului, ne trezim cu duduia in casa. Da. Ati inteles bine, nu la usa, in casa. Nu voia sa ne deranjeze cu sunat, la telefon sau usa, ciocanit, fluierat si alte sunete care ne-ar fi putut surmena, asa ca la fiecare vizita ne trezeam cu ea in mijlocul sufrageriei. Dar de data asta,  se depasise pe sine:  dintr-o data am simtit 4 nari fornaind greoi deasupra patului. Venise la 7 si jumatate, AM desigur, impreuna cu sotul din dotare sa vada cum mai stau lucrurile prin casa. Ne-am trezit buinace cu un scancet de teama si mirare! I-am cerut domnului un ragaz de 30 de secunde cat sa nu discutam in chiloti, am schimbat 5 vorbe si s-au carat. Nici astazi nu inteleg scopul si durata vizitei.

Incheierea frumoasei prietenii:

Dupa aceasta vizita matinala, ne-am trezit intr-o conversatie telefonica intensa cu mama Madalinei care plangea in hohote si ne intreba cum am ajuns asa. Asa cum? – ne gandeam noi. Asa cum ii povestise Minodora, cum altfel? Respectiv: 2 betive cu vena gaurita care traiesc ingropate in gunoi si intretin relatii sexuale cu cel putin 10 baieti pe seara, atat impreuna, cat si separat. Se pare ca asta raportase Minodora in urma scurtei vizite pre-cafea. Am linistit-o pe mama Madalinei cum am stiut noi mai bine, incercand sa evitam intrarea prematur la menopauza din cauza desfranarii noastre. Dar povestea nu s-a terminat aici, pentru ca nu-i asa, nepotica scarbita de promiscuitate i-a povestit si unchiului proprietar cum sta treaba cu noii chiriasi. De-atunci au inceput telefoanele. In fiecare zi ne suna nenea cu discursuri in sistemul clasic: una calda si o muie. Luni: “asa ceva e inacceptabil. pana vineri va rog frumos sa va mutati”. Marti: “am vorbit totusi cu parintii vostrii. ei garanteaza pentru voi. vamai acord o sansa. Miercuri relua discursul de luni, joi pe cel de marti si tot asa, incat 2 saptamani intregi impachetam, despachetam si plangeam de cate 2 ori pe zi

Bag de seama ca propietarul esuase lamantabil in regasirea echibrului pierdut. Nehotarat de fel, domnul a considerat de cuviinta sa vina la Bucuresti, sa ne cunoastem personal si sa vada el care-i treaba. Ziua intalnirii se apropia. Ne-am agitat teribil: am facut curat din scoarta-n scoarta, am facut bai lungi si parfumate, ne-am imbracat frumos cu hainele care acopereau cat mai mult din noi, ne-am pieptnat parul de cate 100 de ori fiecare, doar platouase cu tartine n-am facut, ca-n rest le avem pe toate ca la carte. Trenul trebuia sa ajunga pe la 13:00. Si-am asteptat! S-a facut 13:30, 14:00, 14:30; 15:00. Pe la 16:00, plictisite de straiele calugaresti, vazand ca domnul nu mai ajunge, o sunam pe mama Madalinei. Doamna raspunde si ne zice: “fetelor, tocmai voiam sa va sun. Proprietarul nu mai ajunge azi. Sa vedeti ce-a facut nebunul. A plecat cu trenul din Craiova, a ajuns in Gara de Nord la 13:00, asa cum va spusesem,  s-a uitat putin in jur, si-a amintit de ce-a plecat din Bucuresti si cat de mult il agita si-a plecat descumpanit cu primul tren spre casa.”

Ei bine, asta a fost! Nas in nas cu dementa, am clacat. Si asa am plecat noi acasa, in vacanta de Craciun, mai devreme decat ne spunea anul universitar, dar fix inainte sa atingem colapsul emotional.