@coffee&cigarettes

ma surprind din ce in ce mai tare lucrurile ce supravietuiesc in ciuda circumstantelor…
azi nu sunt la biroul meu, sunt la biroul madalinei… am un frigider imens in fata, scannerul in stanga tatalui si fantana cu apa in dreapta… tastele se apasa mai greu si lumina ma deranjaza… langa frigider sta o planta cocotata pe un scaun de bar… e inca verde inciuda conditiilor vitrege… planta ast a se incapataneaza sa traiasca desi:
n-are pic de soarel acare sa zambeasca dimineata… abia din joi in paste isi aminteste mada saraca s-o mai ude…toata lumea ii sufla fumul in fata ca si cum ar trai itr-un subsol intunecat in care se joaca poker de ani buni, zi de zi si cum fumatul si pokerul schima cursul normal al lucrurilor, toata lumea ii scrumeaza in ghiveci, … intr-o dimineata am surprins un coleg care i-a trosnit la radacini o ceasca de cafea amaaara, atat de amara ca nici fiera, daca ar bea cafea cu gurita ei, nu ar putea-o suporta…
si uite-o ca traieste… si de fiecare data cand pleaca mada in concediu si ne mai fataim si noi pe la secretariat… na uitam la ea cu admiratie si stupoare…

in peretele din stanga e o scobitura, in scobitura o tava, pe tava un filtru de cafea, legat de un fir, legat de un stecher si infipt intr-un prelungilor… prelungitor ce inca functioneaza perfect in ciuda sortii intunecate…
zi de zi, omani noi sau oameni vechi se impiedica de firul lui si il smulg din priza… zi de zi intra in contact cu firimituri sialte resturi de mancare ce-i cad in cap in cascade in jurul orei pranzului… zi de zi, lichide din cele mai diverse ii sunt varsate asupra… personal am varsat cafea in el de cel putin trei ori de cand m-am angajat…

in sertarul din spatele meu se afla o bricheta… o bricheta mica si pricajita care si-a pierdut culoarea de ani buni si gazul de cel putin jumatate de an si se incapataneaza sa mearga…. am gasit-o aici cand am venit in firma si cred c-o sa ne ingropae pe toti… de atunci, am cumparat cel putin 10 brichete, am furat alte 25 am pierdut 1 zipoo, am sfarait mii de capete cu pucioasa in varf si bricheta asta amarata inca aprinde tigari…

dupa colt stau cuminti farfuriile spalate… farfuriile si cana albasta care sta ciobita si suporta dimineata de dimineata cafeaua incinsa fara sa verse un strop prin crapatura pe care o are… tine cu dintii, incordeaza totii nuschii de portelan si reuseste sa nu verse nici un strop… frica de cosul de gunoi o face aceasta Xena a cestilor…nici mie nu cred ca mi-e atat de frica de moarte pe cat ii e ei…

si ma uit asa le ele, la toate lucrurile astea care supravietuiesc si ma gandesc la vorba aia celebra din Chucky:

“It’s alive!!?!!”

“Amaizing, isn’t it!!!!”