@coffee&cigarettes

e intai septembrie… si uite ca nu ma mai leaga atatea lucrurii de toamna ca pana acum…

nu se mai tremina vacanta de vara acum, s-a terminat undeva in iunie, dupa doar cateva zile, mult prea la inceputul verii…

nu mai incep scoala… nu tre sa-mi cumpar caiete, mape, pixuri, harti, nasturi, elastice de par si alte bunuri…

de apretatul uniformei nici n-are sens sa mai vorbesc… de ani de zile nu mai face mama asta… intre timp, aproape ca am uitat in intregime sensurile fierului de calcat, iau o treanta de pa sarma si ma gandesc: “da-o-ncolo ca se-ntinde pe mine”…

nu mai sunt acasa deci n-o mai ajut pe mama la: bulion, gogosari, gogonele, dulceturi, vinuri, tuici si alte bunuri pe care le consum fara remuscare ori participare la pocesele productiei anuale…

nu-mi mai cumpar ghete pentru vremea ploioasa… merg si tenesii daca alergi suficient de repede

si cum s-ar zice: iarna nu-i ca vara, dar toamna parca se apropie putin!

August 25th

shopping list:

1. vacanta parca a trecut fara mine… exceptand Venetia imi amintesc de soarele privt prin geam si de mine aici, in mansarda asta in care aerul conditionat nu mai face fata inca de pe 20 iunie…

2. am reinceput sa ma uit la Battlestar Galactica si ma gandesc in fiecare seara inainte de culcare ce cunoscut ar corespunde profilului de cylon… pana acum nu am gasit pe nimeni… unii sunt prea umani pentru asta, altii sun undercualified chiar si pentru un baby cylon…

3. am mai luat o decizie… stiti ca va tot povesteam eu despre agenda rosie… ei bine, acum o car dupa mine in fiecare zi si m-am hotarat sa scriu pe ea doar cu doua instrumente, fie cu un creion fie cu un stilou… un creion anume si un stilou asemenea…

4. in plus mi-a crescut bretonul foarte tare… suficient de tare incat sa ma deranjeze la citit  – cum ar zice mama,- dar, nu atat de tare incat sa pot dracului sa-l fac sa stea cumva… ma rog de el in fiecare dimineata sa stea cuminte si, dupa 5 minute de rogaminti si umilinta, tot sugrumat sub o agrafa sfarseste …

5. mi-e dor de bonurile de masa… ce bine era cand banii se duceau pe bere si nu pe ciorba radauteana… pentru asta aveam bonuri… si-am auzit un zvon, cum ca-n Targoviste exista chiar si un sex-shop unde accepta bonuri de masa… cum dracului sa nu le gasesti utile?

6. fish

deja sunt saptamani de cand ma straduiesc sa am ceva de spus… ma straduiesc sa simulez macar… inchid si deschid admin-ul de doua trei ori pe zi.. la fiecare traznaie care imi trece in cap si care-mi da senzatia ca ar putea scoate mai mult de trei randuri pe pagina asta virtuala… cu creionul pe hartie nici nu mai vorbesc de cand nu am mai mazgalit nimic…

in weekend am fost la mare… Horatiu m-a rugat sa scriu pe cartea rosie cu ganduri de la Soni… am luat pixul in mana si ma simteam ca la ora de caligrafie… tinem degetele incolacite in jurul obiectului subtire si alunecos de parca as fi tinut un mestecau imens pentru mamaliga… si parca mamaliga mi-ar iesi mai calda decat vorbele alea asternute stangace pe o foaie care astepta ceva mai mult de la mine… imi holbam ochii ca o smintita, cu pixul in mana si cartea in fata si ma gandeam cum as putea sa spun ce am de spus…

si cuvintele se scriau singure… ieseau de sub condeiul mainii paralitice ca un firicel de nisip din slip…

scurg vorbele pe glezene in jos si le strivesc sub talpa…

ma stanjeneste sa fiu umana… aproape ca mi-e rusine cateodata…

umanizarea imi musca din creier cu guri marunte si chinuitoare… ca o termita sub altarul Manastirii Dintr-un Lemn…

cuvintele ies din creier balbaite, schingiuite parca de faptul ca tre’ sa construiasca un discurs afectiv… scaunul devine prea mic… parul imi intra in ochi mai des decat de obicei… ma joc compulsiv cu inleul de sticla de pe degetul mijlociu…

imi displace teribil sa-mi para rau… constiinta ma bate pe umar de trei ori pe zi in ultima vreme… parca tigarile ma ajutau sa fiu mai putin om… imi rasuceam starile pe fumul de tigara si le dadeam drumul spre sus… si susul e atat de mare pentru starile astea atat de mici, de om, ca vanturile nu le aduceau niciodata inapoi…

ultima zi de semi-om se duse cu ultima tigara… un om intreg pare prea mare pentru mine…

am beci… am un baci mare sub casa bunicilor… mare-mare si plin-plin… si nu stiu cum se face, domne, ca… tata nu o sa se-ngrase nici acest Craciun… si dai si ridica-te de la masa.. de doua ori pe fiecare fel… coboara scarile anevoioase catre beciul primitor… si cara cate o damigeana de zaibar pentru familia din ce in ce mai vesela si mai imbujorata… si cum o dai si cum o-notrci ca nici n-apuci sa-ti torni bine un pahar… pe gat… ca pacatoasele de gratare sfaraie cu chef de cearta totpind slanina in rituluri spumoase…am astepat atata prajiturile mamei… si-acum ca le-am gasit am napustit ca un tatar asupra blaturilor pufoase pana cand am zarit cum fundul sidefiu al tavii ranjeste la mine in toata goliciunea lui… imi ridic privirea si ruga catre cer : Doamne, inca putin locsor in stomacel, rogu-te! …. nu trec cinci minute, si mai rasare un munte de buturugi taiate marsand pe doua picioare catre un act de sinucidere demostrativa…

ehee… si cerculetul de pe incheietura mea stanga imi sopteste ca se-apropie nopatea de toi… si sus paharul ce trage colturile gurii inspre aceeasi directie…

dar cine mai site ce si cum?…

imi zvacnesc tamplele… am venit cu drag si spor pe al tarii ogor… mandra de statutul meu de reprezentant al clasei muncitoare… si-n loc sa muncesc cu indarjire… mai ca-mi vine sa fac o cerere la sindicat pentru aprobarea unei zile de greva foamei, departe de basca abundentei… nu de alta, dar iata ca oricum as invarti-o tot imi vine sa fac lucrurile ca la carte… legal si aprobat…

degetele se misca lent pe tastatura… creierul s-a relaxat pana la netezire… si in timpane imi rasuna piesa lui Idol – Speed… da, speed… si cum el zice cu naduf si buza superioara incordata inspre insus… “speed, give me what I need”… textul mi se modifca in cap si buzele rostesc:”speed this is what I need”…

da viteza.. viteza, repeziciune, iuteala… in gesturi si gandire… ca tare lenta mai sunt azi…

si textul asta a aparut nejustificat de brusc pe blog… v-as spune ca incerc sa-l scriu de azi nopate de la 1:00, dar urat as mai minti… asa ca spun adevarul… cand vine vorba de lamentari… imi vine tare lesne… asta fiind singurul gand consistent pe care mintea mea il mai poate duce…

si azi automotivarea cu Agripina, Zoe, Ecaterina Teodorescu sau orice alta eriona barbata, pe bune ca nu merge deloc…

imi amintesc printre aspirine cand am avut ultima oara gripa, demuuuult…. tare demult… in clasa a saptea.. apai pe vremea ‘ceea citeam un text din manualul de limba si literatura romana cu laitmotivul caruia nu m-am identificat nicicand mai bine … “Senin de august” de D.R.Popescu… si, vorba ‘ceea, tanarul Hrusca zicea cam asa: ” Fa, Lilo, fa,  prosta mai esti!”…

zis si facut…

prinde un nor in causul palmei si tine-l strans…

se mai face liniste din cand in cand si ajung acasa… acasa sub plapumica moale molfaind la salata de conopida… cu ochii in televizorul pe care nu l-am mai deschis de doua luni…

acasa cu urechea ciulita la ceasul care ticaie pe noptiera si nu-mi da voie sa adorm pana nu-i inteleg discursul lui…

in frigider e prajitura cu crema de lamaie… pe canapea pernute moi… cafea calda in ceasca si oameni de care mi-era dor…

azi n-am chef de filozofii, de abstractizari, de incruntari si palme umede… azi spun ce imi pronunta buzele si scriu asa cum vor degetele… azi e bine penru ca e usor…

uite cum se face ca nu primim mereu ce dorim… cand Alex cauta evenimentul eu ii trantesc cotidianul… asa de dimineata… printre foi, pe birou, printre doua zambete si trei tigari, mai scriem sapte vorbe care nu ne intristeaza…

si de ce sa ne-am intrista?… cand de trei zile incoace tot dau tarcoale prin oras ca poate-poate o sa vad, la un semafor, un monstru cu cap de strudel care traverseaza spre bulevarde si mai mari, si mai polulate…nici urma de asa creatura!… la inceput te gandesti: “Domne, o fi o zi cu ghinion. E bine ca n-am pus-o azi d-un poker!”… dar si a doua zi?… si-a treia? … incepi sa crezi ca pote e un stiu eu ce simbol din stiu eu ce mitologie…si o lasi balta cand te gandesti ca n-ai vazut-o niciodata pe Medusa langa tine la film…

dar parca intrebarile iti cresc ca mici tumore in creier… “CAPUL DE STRUDEL”… e un simbol, o stema?… si daca-i o stema, pe steagul carui stat ai putea sa o gasesti?… exista oare statul democratic al pateurilor cu branza ce venereaza un imens cap de strudel cu mere?.. si daca exista – atat statul cat si capul – pe umerii cui e asezat?… si tot asa pana aproape ca te resemnezi…

si dintr-o data ce sa vezi?… o specie noua… stai pe coltul tau de strada si te gandesti: “Doamne sa nu mi se termine tigarile acum!!” …un dromader cu picioruse de sorecar, manute de omida si un cap de cactus saharez cu o floricica roz in varf… o minunatie!… cainii se ascund in tufisuri… metroul se opreste… Dunarea isi inghite saliva… nici macar copiii nu mai moflaie guma in autobuz…

si prima intrebare pertinenta apare odata cu verdele semeforului: “Si daca-ar fi sa alegi, tu ce monstrulet ai pune-n Libertatea la pagina 5?”