Am locuit in locuri care mai de care: 4

Am parasit garsoniera din piata Alba Iulia brusc. Am plecat in vizita, am vazut Pisica alba, pisica neagra in alta casa si n-am mai plecat. Mentionez pe aceasta cale ca aici incepe seria de povestiri in coabitare cu Ana Bulgar.

Apartamentul:

N-am ajuns la  doua camere chiar din prima, dar am lasat in urma cei 16 m² din Alba Iulia pe care ii imparteam cu inca o persoana pentru 30 m² pe care ii imparteam cu 2 pesoane. N-am ce zice, m-am scos cu ceva m² doar pentru mine, ceea ce-mi permitea ceva mai multa friptura de porc la masa de seara. Camera principala consta in mare parte in paturi, saltele, computere, cursuri si scrumiere. Foarte prietenos pentru 3 studente fumatoare J.
Bucataria era partea mea preferata, miiiica, miica de tot. Stateam cu Ana, fiecare pe cate un scaun, cu un pahar de vin intr-o mana si o tigara in cealalta, cu picioarele sprijinite de perete, una peste umarul celeilalte. In serile in care colegii nostri de facultate lucrau la proiecte in camera alaturata, incercam s anu purtam pantaloni mai scurti de 40 de cm.

Vecinii:

As putea marca rubrica vecini cu un tick, in sensul in care da, aveam vecini. De data asta insa nu-am avut onoarea sa-i cunosc, n-am vorbit cu ei si purtam adesea hanorace cu gluga pe scara blocului. Desi se prezentau adesea la usa, implicarea mea in comunitatea administrativa putea fi notata pe scara sociala intre 0 si -5, cu slabe variatii.

Colegele de apartament:

Experiment cap coada. Ma mutam pentru prima data cu doua persoane pe care le cunosteam foarte putin: Ana si Ada. Ambele cu nume scurte si sonore, ambele blonde si vesele dimineata. Daca prevedea cineva aceasta clauza in contract, reconsc as mai fi stat putin pa ganduri… urasc diminetile si acum, nu functionez inainte de cafea si nu accept sugestii entuziaste inainte de ora 11:00 AM. Dar n-a fost bai, fetele au inceut sa fie intelegatoare odata ce-au obserat ca nici macar playlistul lor vesel de dimineata nu functiona pentru mine.

Odata cu mutarea in acest studio, a inceput faza outfit-urilor traznite in multe straturi si culori: fuste pe deasupra pantalonilor, minim 2 cercei in aceeasi ureche, veste, camasi, tricouri si sacouri, insigne si brose, coafuri excentrice si cateodata si dermatograf si mascara. Asta imi lipseste tare si acum. Cand combini 3 dulapuri cu haine intr-un maldar comun, credeti-ma ca Sarah Jessica Parker poate fi umilita cat ar zice Prada.

Tot aici a inceput si frenezia iesirilor in oras. Cred ca nu a existat perioada din viata mea in care sa fi fost mai fit si mai satula in acelasi timp. Ieseam sa dansam de cel putin 3 ori intr-o saptamana ceea ce ne permitea sa ne umflam de cartofi trasi in unt si porcusor cu miere si mustar fara consecinte. Soni era chiar peste drum, la Radu se manca excelent, stateam in centru si ne puteam alege orice fel de pizza delivery din oras aveam 21 de ani si nici un fel de respect pentru salata, fructe, legume si alte minunatii recomandate de Andreea Raicu.

A fost frumos cat a fost dar n-a durat  mult si-n catea luni am inceput mutarea. Am impachetat cu grija – am aruncat tot in saci de gunoi de 120 l si ne-am chemat colegul de facultate cu masina sa ne ajute la transport si la carat…. cel putin pe mine si pe Ada, pentru ca dragii mei, daca nu o cunoasteti pe Ana foarte bine, aflati ca e foarte, foarte puternica. Si nu, nu glumesc. Cat mie-mi tremurau mainile si genunchii dupa 2 trepte parcurse cu un mic cuptor cu microunde, Ana trecea in fuga pe langa mine cu salteaua de la pat intr-o mana ridicata deasupra capului si un sac imens cu incaltari in cealalta. Pana am coborat eu cu nenorocitul de cuptor Ana trebuie sa fi facut 30 de drumuri a cate 4 saci, sa fi aranjat totul in porbagaj si probabil a gasit timp si de-o conversaltie cu Pippi Longstocking in care i-a explicat pe indelete ca oricine poate ridica un cal deasupra capului dar asta nu face evenimentul subiect de film.

Cheia in contact si asa am plecat: Ada cea blonda, Ana cea puternica, Mihnea cel sofer si Elena cea ineficienta catre ceea ce azi s-ar numi casa Anei iar atunci era primul apartament cu 2 camere descuiate in care aveam sa locuiesc in Bucuresti.