Cu intarziere #prinBucurestiulmeu

Scriu si postul asta in aceeasi maniera in care se petrec majoritatea activitatilor mele prin Bucuresti: cu intarziere.

Dar cand Corina Georgescu, ne-a chemat la apel la ora 8:30 in Piata Victoriei, n-am intarziat.  Si asa a inceput probabil  a treia zi in 7 ani de Bucuresti in care am ajuns la timp intr-o dimineata de sambata.

Bucurestiul meu, asa cum l-am invatat, l-am mai povestit, acum ceva vreme, aici.  Dar e alt Bucuresti. E Bucurestiul pe care l-am vazut fara asa mi-l arate nimeni. Si am fost surprinsa sa constat ca cel pe care l-am vazut sambata este diferit. Am trecut de  sute de ori pe strazile astea, cu nasul in barba, si n-am observat nici macar o treime din ce era de observat.

Nu va voi povesti despre locurile pe unde ne-am plimbat, pentru ca Andreea a facut-o atat de bine deja J. Ce va pot spune, in schimb, este ca m-am trezit intr-o perspectiva cu totul noua al aceluiasi decor.

Intr-o zi am descoperit Bucurestiul in atatea feluri:  dintr-un unghi mai inalt decat cel al plimbaretului pe jos, stand cuminte pe scaunul de autocar, incercand sa nu-mi pierd colegul de scaun printre bunatatile pietelor volante, ascultand cuminte ghidul pentru ca stiam ca la sfarsitul excursiei  vom primi “lucrare de control”, infulecand un sandvici pe iarba, la cafea cu 40 si ceva de oameni, intr-o zi extrem de insorita fara ochelari de soare, cu ceva curiozitati istorice, cu atentie la hashtag si cu multa veselie.

Desigur, putem descoperi o multime de  locuri in acelasi fel descris mai sus, dar pentru mine, doar Bucurestiul merge cu “meu” in coada

Ii multumesc Corinei pentru invitatie, gastii pentru veselie si Paralela45, Hotel Razvan, Groupon si Lasermaxx pentru ca au sustinut proiectul.