Locuinta mea de vara e la tara, acolo m-am facut om…

Nu stiu daca pentru ca maine ma duc la bunica-mea sau pentru ca a venit pranzul, dar mi-am amintit de o discutie din Redescopera legata de ce mancam cand eram copii si n-am mai mancat de multa vreme.  Si nu e vorba doar despre ce mancam, ci despre cum mancam.

Vorba lui Baniciu: “locuinta mea de vara, e la tara”. Si acolo era pe bune. Cel putin 2 luni din 3 calaream coclaurii desculta, prindeam arici, soparle si alergam vulpi, de fiecare data spalata pe fata, insa, ca ma avertizase mamaia ca altfel ma spurca cucu’.

Bunicul meu a avut mereu o politica sanatoasa in ceea ce privea alimentatia mea: daca i se face foame mananca, daca nu las-o sa se joace cat inca mai stie cum se face. Si vara era cel mai simplu: alergam mereu si arareori ma opream la masa, daca nu venea mama in control. De cele mai multe ori, imi taiam o felie de paine, si scurmam atent cu degetul pe langa carnea la garnita, luam untura, o intindeam constiincioasa pe paine, bunica imi presara niste boia deasupra, sa-mi taie greata, si aia era pe jumatate de zi. Si cu felia cu untura o zbugheam in livada la furat de mere, ziceam noi copiii, desi merii erau ai nostri.

Uneori, mergeam cu tataie pe camp sa culegem flori si ma-ntorceam cu poala plina ochi de ciuperci, care mai de care mai impalariate, pe care le tranteam direct pe jar si le macam cu sare mult inainte s-aud de alte branzeturi fine.  Seara m-asezam cuminte langa foc si ma uitam atenta la mamaie care mesteca de zor in chisalita. Cum ma vedea ca vin, dadea fuga in grad, mulgea o cana de lapte proaspat de vaca si-o turna peste prunele clocotite spunandu-mi ca asa se fac toti copii mari. Langa ceaun, dogora bine infundat cuptorul de caramida. Si-nauntru ce sa vezi? Un cocos tanar cu copanele-n sus, uns bine cu unt de casa si usturoi si-nvelit in coca frageda. Cand deschidea mamaie cuptorul, se umplea curtea de miros si-ncepeau cainii vecinilor sa urle de pofta. Si-acum il vad pe tataie cum rupea cu mainile goale aluatul pufos care pe mine m-ar fi fript pana la os.

Alteori, ma trezeam odata cu gainile si o pandeam pe mamaie sa puna de mancare pentru porci. Doar ce punea tuciul deoparte si se-ntorcea nitel cu spatele, ca ma si napusteam la tuci sa fur dovlecelul din mancarea porcului. Il trageam cu-n bat pe marginea tuciului si suflam cu naduf peste el, doar-doar s-o raci mai repede sa nu ma prinda mamaie cu ratul in macarea lui Ghita. Si cand bagam in gura dovlecelul ala aramiu si aromat de mi se topea pe limba, uitam parca si de cutit si furculita, si de cum ma-nvatase mama sa fiu domnisoara, si de papara pe care-o mancam daca ma prindea mamaie la troc.

Iarna era altfel. Stateam cuminte cu sosetele-mi de lana lipite de  soba pana le parleam. Mamaie intindea stergare pe pat, aseza cu grija postava si framanta turtite din faina si malai, pe care le baga la copt in soba. Tataie baga lemne-n foc pana trosnea si canta balade. Se scotea turtita, se-nvelea intr-un prosop si mamaie se ducea sa scoata casul din zer. Ce cas, ce rabdare, ca pana se-ntorcea cu branza, deja infulecasem pe nerasuflate juma’ de turtita goala si tot nu m-as mai fi saturat.

Cand facea mamaliga pe plita, urmaream facaletul cu ochii umezi pana se ducea spuma toata alba si-atunci stiam ca e pasatu’ gata. Imi turnam in strachina si mancam cu lapte nefiert pana ma umflam ca vaca dupa lucerna.

Daca fata vreo vaca, mamaie avea grija sa-mi aduca corastra chiar in ziua in care era mai buna si mai dulce si-mi rupea o coaja de paine, imi turna dulceata de cirese alaturi si om ma facea.

Basca de sarmalele, saramura, ouale proaspete si ciorba de fasole atat de tulbure si dulce pentru ca se ducea bunica prin ograda  si-o uita pe foc ore in sir pana i se crapa bobul. Basca jumarile, si muschiuletul afumat din pod si rosiile din gradina pe care le mancam asa, cu tarana. Si cate si mai cate, ca deja-mi ploua in gura de cand tot povestesc pe burta goala.

Pofta mare dragii mei, ca eu azi mi-am facut-o cu mana mea.