Uneori mi-e dor. ..

Mi-e dor de o clipa sincera de delir. Uneori, mi-e dor de ceva intuneric, de fumul de tigara albastru si gros, sa dansez cu ochii inchisi pana mi se lipesc hainele de corp. Mi-e dor de incheietura fara ceas si fara timp.  Mi-e dor de diminetile tarzii cu ganduri limpezi si cafea la ibric.

Mi-e dor sa scriu si lucrurile sa ia o intorsatura bizara pentru ca mereu mi-a fost mai simplu sa scriu deact sa rostesc. Mi-e dor de o zi fara intrebari… de franchete fara interpretari.  Mi-e dor de un zambet cu subinteles si fara finalitate.

Uneori, mi-e dor de demonii care ma lasau muta. Mi-e dor de nesomn si parsivitate.  Mi-e dor de o iesire fara conversatii despre job. Mi-e dor de ceva vulnerabilitate si firesc… sa las haturile din maini. Mi-e dor de tot ce-am sugrumat in ultimii 3 ani.

Uneori, mi-e dor sa nu ezit inainte sa dau “Publish” unui post atat de personal.

Alteori… tac…