Radiohead rides music marketing big time

Music marketing can be big… and I mean big.  Sunt o multime de motive care sustin asta: domeniul este foarte permisiv; ai atatea instumente promo cat cu greu poti tine minte; ai de x ori mai multe evenimente care, desi nu-ti sunt dedicate, se pot transforma usor in ceva despre tine si multe, multe altele care cer un post separat.

Toate astea, insa,  vin la pachet cu un mare risc: linia extrem de alunecoasa intre really good marketing and really disturbing stuff.  Ba mai mult, pentru consumatori, e cu atat mai fina linia intre really good marketing sustinut de o bugetare pe masura si really smart marketing care poate lovi target-ul fix in moalele capului mai ceva ca ciocanul lui Thor.

Din punctul meu de vedere, Radiohead este cel mai bun exemplu pentru really smart marketing. And please bear with  me cat va explic de ce.

Intodeauna Radiohead a avut un simt al momentului cum rar avem ocazia sa observam. E foarte adevarat ce spuneau cei de la BBC: exact cand te-ai fi gandit ca Arcade Fire, pe mega val dupa premiile obtinute la Grammy si Brit awards, sunt gata sa devina cea mai mare trupa din lume, cei 5 baieti din Oxford dezlantuie dementa virtuala cu un tweet cat se poate de simplu: “Thank you for waiting” si un link care confirma nu doar ca cel de-al optulea album este gata, dar ca publicul il poate avea in doar cateva zile, de acasa.

Au facut-o iarasi si au facut-o acolo cum si unde unde trebuia.  De data asta au rupt twitterul in 2. Simteai ca poate colapsa in orice clipa de atata Radiohead. Zvonul lansarii fusese extrem de vag, nici macar admin-ul site-ului oficial n-avea habar, in consecinta, http://www.radiohead.com/ a clacat in ziua acestui prim tweet coplesit si suprasolicitat .

Pe 18 februarie au pus pe youtube si clipul de la Lotus Flower, primul single. Clipul a generat un dublu boom: odata cu informatia in sine pentru ca oamenii aveau pentru prima oara acces la o piesa de pe noul album, si apoi dupa ce au vazut clipul care-l are constant in cadru pe Thom Yorke dansand dumnezeieste. Twitterul a fost din nou innabusit de intrebarea “cum dracu nu s-au gandit la asta pana acum?”. Recunosc, aceeasi intrebare mi-am pus-o si eu.

Cu o zi inainte de data la care se putea descarca albumul apare un nou tweet: il puteti descarca azi de aici. Lumea a innebunit complet, n-am mai vazut demult atata frenezie on si offline.

Anunta si lansarea produsului pentru 28 martie. Album care nu vine singur, ci impreuna cu The Universal Sigh – un ziar facut special pentru The King Of Limbs.

Urmarind acelasi pattern de bun simt si atentie, in 2011, cand social media devine the mother fucker of communication, le-au calarit cat s-a putut si expunerea a fost imensa. Si pentru ca sunt si mai destepti de atat, nu au lasat-o doar in grija social media, ci au combinat boomul virtual cu conceptul unui produs care inghenuncheaza orice colectionar.

Ma inclin din nou in fata lor pentru ca, mai bine decat orice trupe indie, constientizeaza ca the music industry is neither only about music nor only about marketing but about all of it.

P.S: imi cer scuze pentru romgleza, insa daca as fi evitat-o textul ar fi iesit mult mai putin natural.