Produsele romanesti, leapsa si Silvia mereu merg impreuna

Silvia e pentru mine, principala sursa de leapsa de cand scriu pe blog asa ca, respectuos, ii voi raspunde si de data asta. Intrebarea zilei este:  ce prefer eu in materie de produse romanesti?

E foarte posibil sa extrapolez putin, asa ca va rog sa-mi iertati ambiguitatea pe de-o parte si obsesia culinara compulsiva  pe de alta.

Sa incepem dara:

1. In primul si in primul rand mamaliguta la ceaun aburind langa o portie sanatoasa de sarmale in foaie de varza murata. E foarte adevarat ca nu este un produs in sine, dar are un potential de brand pe care mi-e greu sa il explic cand in minte deja-mi infloreste o vizita la mama.

2.  Carnatii de plescoi. Trebuie sa mai spun ceva despre ei?

3. Apoi, ciocolata Rom, delicioasa in toate felurile posibile: este exact cat ar trebui sa fie de mare, are ciocolata usor amaruie, mereu ma incanta sa dau de partea cremoasa inca de la prima inghititura si, last but not least, are aroma de rom

4.  Sucul de mere Mălâncrav. Cum l-ar descrie un ilustru contemporan: e extrrrraorrdinar, simti cum ti se crapa cotorrrul intrrree masele.

5. Martisorul.  A se intelege, nu ma refer la excrescente tubulare, ratuste aurite in dimensiune naturala sau animale din plus umplute cu zdrente ci la martisorul mic, simpatic, simbolic, care tre sa-ndeplineasca 2 functii mari si late: sa poata fi purtat chiar daca nu obisnuim si musai sa aiba snurul alb si rosu atasat.

6. Ceaiul de tei e si pe lista mea, dar nu ramane singur ci merge de manuta cu Ceaiul de musetel care, dupa mama, e punctul de pornire pentru catharsis: curata tot.

7.  Si degiur, omniprezenta, Crema de Galbenele, care – Mamaie, imi pare rau – NU VINDECA TOT, dar pastreaza mereu cate ceva in maneca.
Ana, daca twitter-ul nu-si face treaba, te convoc si aici