Soarele asta imi aminteste de ceva…

Mi-am amintit azi la cafea…

De piesele din playlistul de dimineata… Obisnuiam sa fac asta acum ceva timp. Aveam playlisturi pentru diferite momente ale zilei care-mi dictau timpul exact in masura in care aveam nevoie sa il stiu

De periutele de dinti lasate prin casele prietenilor, prin Bucuresti si prin tara. La un moment dat, numarasem 15 periute de dinti lasate strategic in locurile in care aveam certitudinea ca ma voi intoarce

De plimbarile la intamplare cu metroul, dimineata devreme, inainte sa inceapa sa circule autobuzul care chiar ma ducea spre casa. De ameteala aia dulce de la 5 dimineata pe care nefericitii care mergeu spre serviciu atunci cand noi ne indreptam spre pat o detestau.

De cafelele de la Gregory’s din cauza carora atingeam perna cu obrazul abia dupa 9 dimineata.

De drumurile spre examenele de la facultate. De  “CD-ul de sesiune” pe care il ascultam in masina obesisv si peste care cantam in cor, mici si mari, somnorosi sau veseli, afoni sau nu

De strazile inguste din Salamanca. De rock bar, de votka, de Potemkin, de H&M de turon si de jamon

De cele 2 saptamani petrecute in casa. De cei 2 oamani in cele 4 camere. De cei 2 litri de cafea pe zi.

De cea mai frumoasa mare pentru mai mult de 2.

De Timisoara, de Cluj, de Brasov, de Constanta, de Craiova, de Sighisoara, de Sibiu, de Boga, de Balvanyos si de cartofi prajiti .

Mi-e asa drag de toate astea… si asa imi e de dor de timpul ala care sa alerge voios dupa mine fara sa caute sa ma prinda din urma… De timpul ala lenes care sta la umbra cand te vede fericit…