Ferrari si margarina vegetala

Se tot zvoneste prin targ cum ca  intre 1 leu si milioane e un mare hau.

Sau, cel putin, asa ne-o serveste media: ba ne invita Irinel la turul celor 10 case boieresti, ba il vedem pe Adelin Petrisor tinand un martan in brate ca unic martor al lipsei de electricitate din satul x.  Am crede ca Marx, saracutul, se invarte in mormant cand vede visul socialist complet destramat de bestia capitalista.

Intoarcandu-ne putin la urban, realizam ca, totusi, drumurile lui “Irinel” si “martanel”se intalnesc pe undeva. Am observat miscarea asta simpatica inclusiv stand la coada intr-o librarie;  in fata mea, pastrau regulamentar randurile, atat un amarat care achita un pliculet de ceai cu hartii de cate un leu cat si o doamna languroasa cu o geanta Louis Vuitton in fata careia se derula un bon de casa cat asternutul meu de pat.

Si nu, nu este un caz izolat… ma trezesz adedsea in cursa mea cu 117-le – in continuare singura linie, cred eu, pe care primaria insista sa pastreze rate comunale deghizate in autobuze – privind cu jind pe geam cei care fumeaza linistiti in masinile lor cu incalzire prin scaune.  Nici o problema,  ma duc la o cafea si ce saaa veeezi?  ii gasesc acolo… Ma duc sa-mi cumpar una-alta si paaac, dau nas in nas cu Andreea Marin… wtf?

Si-acum ma-ntreb: ce dracu ne aduce pe toti in aceleasi locuri?

Cum fac sa nimerasca cot la cot, sprijinind tejgeaua barului, cei care scrasnesc amar din maxilare la pretul unei beri de import si cei care invart in cocktailuri cate 15 umbrelute de pe seara.

Nu-mi dau seama exact ce s-a schimbat, daca oameii sau locurile, daca ne-am mai spalat, daca in spirit gregar urmam trendurile ca oile ciobanul, daca citim aceleasi carti facute din aceeasi copacei, daca am mai scos nasul din tara si am remercat brusc inspre ce am vrea sa ne indreptam, daca purtam cu totii tenesi dintr-un motiv anume…habar n-am, e clar, insa, ca ceva s-a schimbtat totusi. Se pare ca avem aceleasi obiceiuri sociale, alegem aceleasi carciumi,  ne facem cumparaturile din aceleasi suprmarketuri si ne pastram viciile…

Sigur… nu mergem atat de departe incat sa asociem faptul ca dealerul Ferrari din Romania a epuizat stocurile pe 2010 cu faptul ca margarina Wiesana s-a reintoarce brutal pe piata cu o oferta de nerefuzat. Nu ma intelegeti gresit: Nu amestecam apa cu uleiul. Ma indoiesc ca vom ajunge sa ne oprim cu bicicletele la semafor alaturi de un domun corcant care-si conduce Ferrari-ul infulecand un sandwich cu margarina vegetala, in nici un caz.

Am impresia, insa, ca deja, in ciuda diferentlor avem mai multe lucruri in comun pe langa pipi, caca, papa…. Ne place sau nu!