am iesit din drafts…

luam cutitul si mai taiem o halca…  ne mutilam in fiecare zi… ne privim fara sa ne mai amintim cum aratam intregi

ne ciopartim cuvintele, gandurile, dorintele… gesturile… ne muscam limba inainte sa spunem ceva real, ne scriem posturile pe blog si le pastram in drafts…ne tinem caietele curate de teama ca textele nu sunt suficient de reusite…

ne frangem degetele la fiecare cuvant rostit care sufoca gandul… ne frecam palmele umede pe pantaloni si sorbim inca o data din ceasca de cafea… ne convingem ca e firesc sa privim cu jind la lucrurile pe care ni le dorim…  ne incapatanam sa gasim dezastrul acolo unde lucrurile stau mai prost… stam 10 minute pe ganduri  inainte sa batem la o usa… atarnam de asteptari… pentru o ora de atentie lasam sa se destrame lucruri consistente…

ne transformam in  figurine de nisip uitate in fata unui ventilator blocat pe ON…

imi ajunge…

ma intreb daca  mai stim ceva real unii despre ceilalti de doi ani incoace? …

devine din ce in ce mai  dificil sa suport doua variante de discurs per teasta… una gandita si alta rostita… o mare de creiere schizofrenice plutind in doar cateva capete…

suntem prea multi pentru atat de putini…