Care nu e gata, l-am luat cu lopata…

dupa o felie de chec preparata in casa de om, de maini de mama de Ivo.. . parca incepi sa-mi amintesti de nastrusnicelile copilariei.

si uite-asa imi zboara gandul la toate jocurile pe care le jucam atunci cand eram mica si imi juleam genunchii de trei ori pe zi… cum ma ridicam si faceam un pas, iarasi cadeam si imi turnam nisip pe rana deschisa ca sa se faca pojogita mai repede sa ma pot intoarce la joaca… si tot asa colindam de dimineata pana seara cu parul valvoi, degetele iesind prin sosete si mucii sub nas…

ma intalmean in fata blocului cu toti ceilalti copii si incepea numaratoarea… “cine se pune?” … si se gasea mereu cate unu sobru, cu nasul sters pe manecile pulovarului, care sa strige toate vorbele ritualice pentru eliminare:

“In Ocenul Pacific, s-a nascut un peste mic, si pe coada lui scria: Iesi afara Dum-nea-ta”

sau

“Pe o bara, se caca o cioara, Cra- cra-cra, chiar in guta TA”

“Pe varful Mitropoliei Sta un magarus si scrie: A,E,I,O,U Magarusul esti…. chiar… TU”.

fie

“Eni meni pica-ja, Prinde musca n-o lasa. Daca-i vie, Daca-i moarta, Mananc-o coapta, Cu marar, Cu patrunjel, Cu untura de ca-tel.”

si cate alte nastrusnicii pe care le stiu si acum… si nu-mi amintesc vreodata sa fi repetat nici colindele de Craciun de atatea ori de cate am rostit incantatiile numaratorilor de mai sus…

odata logistica pusa la punct, incepea joaca… prinselea, hotii si vardistii, frunza, pitulusu/ pititea sau ascunsea cum zicem fiecare, tara-tara vrem ostasi, ratele si vanatorii si multe altele… pe care daca voi le-ati jucat cu siguranta le-am jucat si eu…

seara mereu ajungeam vrand nevrand la pitulusu… cat a zice peste, incepeam numaratoarea… si cand venea randul meu la numarat uite-asa mi se lipeau vorbele una de alta si dadeau un sens unui nonsens mai mare decat oceanul mai sus mentionat… “80.. 90…sutaaaaaa! care nu e gata l-am luat cu lopataaa…”

si plecam in cautarea bastarzilor ascunsi in cotloanele intunecate din jurul blocurilor alergnadu-i pana la zidul in fata caruia aproape uitam ca scuipatul e doar simbolic… si mare mi-era rusinea daca nu scapam turma atunci cand trebuia… ca mai ramanea cate unu’ viclean prin mai stii ce barlog si incepeai sa-i canti:

“ceapa-ceapa stai in groapa… si mananci la inghetata” – una dintre preferatele mele… nu stiu care dintre noi a gresit-o p-asta crunt, dinte toti tancii cu care imi masuran inaltimea p-afara, dar nici c-a mai venit ziua in care sa spunam altfel…

si astazi inca ma maiintreb ce-a fost inainte de inghetata….