mese-ntinse si faclii aprinse…

si uite ca veni si ziua cand se implini minunea… printre vorbe oltenesti si tigai de teflon se coacpse clatita dupa clatita, unsa cu grija cu dulceata de afine din borcanele mici si transparente… farfuria se umplu vazand cu ochii… plicuri din aluat pufos si parfumat zacura una peste alta abia asteptand sa bucure gurile cascate de mai-nou bucurestenii aburiti de prajeli perindandu-se in susul si-n josul bucatariei…

si-asa cum toate zilele incep cu cafea si gheortait de mate… iata ca veni si ziua cand cafeaua fu urmata de rata pe varza… si mireasma aia de varza acrita cu carne prospata de tara gatite la tuci si acompaniate de un ardei subtire si piscator, nu e de dat nici pe ntru toti cei patru cai frumosi de pa bazilica San Marco… hap dupa hap, cu cocoloase de paine in mana, daduram gata razboinicul ratoi acuzat de violenta in familie si, deci, sacrificat in scopuri revolutionare…

doamne ce ospat… m-as fi tolanit pe canapeaua rosie cu picioarele pe pereti si m-as fi uitat plictisita la televizor, cand ce sa vezi… s-aude iarasi zdranganit de oale in bucatarie… ma ridicai cu greu sa vad ce se petrece… si taman bine ca mama mai punea de-o ciorba de catorfi.. ca nah: ” sa fie, mama, si ceva racoros… ca pe caldurile astea… va totpiti aici si alta nu.”

si asa cu stomacu-n diafragma si canicula pe frunte… mai dadui doua-trei ture prin casa sa facem loc si ciorbei oltenesti dreasa cu ou si lamaie, ca vorba aia: “daca n-o mananci acuma, cat e proaspata, cand o maimananci, mai mama?”

si-mi vine s-o las dracu de viata, ca mult imi mai place mancatul asta, chiar daca Macelarul Matache zice ca nu e de saga…

daca-as avea o caciula de astrahan pe crestet, zau c-as lua-o si-as arunca-o cat colo zbierand din toti plamanii: Aciiiiiiii!!!!!

sa ma spurce pupaza de va mint