nici o virgula…

nu voi modifica nici o virgula dupa prima citire… promit!

si asta pentru ca nu am subiect… si pentru ca nu am subiect nimic nu trebuie sa se lege… nimic nu trebuie rotunjit, desprtit sau modificat… acesta este un text fara sens… fara sens ca rostul poate si-l gaseste pana la sfarsit…

asa scriu eu, fara sens, pagini intregi care ma amuza teribil peste ani, la recitire… si peste care cateodata m-as fi jucat cu pixul cum se juca profa cu pixul pe teza mea la matematica…

simt fara sens cateodata… traiestc sarbatori care-mi sunt straine… si simt despratiri care nu sunt ale mele… imbratisari prietensti care ma fac sa am mustrari de constiinta ulterior… beau bere neagra cu gandul la votka…

si daca asa simt, asa ma port ca vorba aia: oameni sunem… mananc salata la masa de pranz fara sa-mi fie pofta de paste sau pizza sau tiramisu…. iarasi mi-e pofta de tigari si nesimtire…. am inceput din nou sa port cercei si sa-mi tai unghiile din carne… imi place sa spal vase si urasc sa intind rufele… am vazut un film bun doar pana la jumatate…

fara sens… dar parca mi se pare… ca privirea mea s-a sters… mi se pare ca noile rame de la ochelari vor ramane pe noptiera si le voi purta tot pe cele vechi… mi se pare ca port gleznele de iarna si pe timpul verii… mi se pare ca vara asta e mai nerusinata decat spun meteorologii… mi se pare ca am retinut mai mult de 5 nume in aceeasi seara…

si cum mi se pare, asa scriu… am degetele incordate… d-aia nici n-am putut nicicand sa cant la chitara… imi amorteste mana pe un acord si n-o mai pot clinti… asa cum degetele mele au intepenit pe partea fara sens a tastaturii…

am un nor de ploaie-n creieir… isi varsa tunetele pe cuvinte… asa… fara sens in cateva vorbe care abia daca ma ating si pe mine…

iata si punctul cum alearga in spatele delirului…

mi-e putin dor sa dau cu sutul rostului…