as vrea sa nu am titlu…

as vrea sa regasesc sensul in vorbe… in vorbele mele si-n vorbele altora… azi am privit pe fereastra inainte sa plec: “picura!” mi-am spus… mi-am aruncat un tricou pe mine si mi-am pus tenesii pe picioare… am scos nasul din bloc si m-a picurat chiar pe varf… m-am mirat… m-am mirat de parca “picura” n-ar fi avut nici un sens…

as vrea ca oamenii sa stie cat sunt de fapt… oamenii mici se conving ca sunt mai mici decat o scama… si oamenii mari gandesc inalt-inalt, mult peste vrejul de fasole a lui Jack… as vrea ca oameni sa-si aminteasca lungul si latul…. lungul nasului…. latul fruntii… as vrea sa vina mamele tuturor si sa-i masoare pe tocul usii… sa-i masoare pe tocul usii fiecaruia si sa faca un semn apasat cu creionul ca oamenii sa nu uite nicodata cat sunt de fapt…

as vrea ca dialogul sa nu dispara… oricat de mult mi-ar fi placut Fight Club…

tare as mai vrea…

si cand ma gandesc cum cineva imi spunea odata ca “a vrea” nu e verbul zodiei mele…