Bucurestii mei…

urmaresc povestile Silviei zi de zi… la citesc si imi plac… dar azi, ne-am placut reciproc… ne-am privit si postul ei parca m-a intrebat: tu cum ai povesti Bucurestiul?… politicoasa, i-am raspuns:

probabil ca l-as povesti cum l-am invatat… cu vorbele de odinioara, cu ganduriele vesele sau infundate… cu praf, cu soare, cu borduri si bere, tigari si cafea.. asa l-as povesti… pas cu pas… de la Gara de Nord inspre Vitan, inspre oameni noi care nu stiu sa foloseasca perfectul simplu asa cum ar trebui…

l-as povesti cum l-am invatat… fara predicat si fara semne de punctuatie… ca pe un grafic economic in preajma marii depresii… asa l-as povesti… troleu dupa troleu, din Vitan pana pe Calea Victoriei… cu bulevarde largi si oameni mici… cu blocuri turn si case neoromanesti ce dormiteaza sub tei… cu atatea motoare cati locuitori… cu parcari si parcuri insuficiente… colturi de strada pline de oameni si asteptari… cu palme umede de anxietate… cu mici momente de claustrofobie in mari spatii comerciale… cu anarhia dupa ureche si pogo-ul permanent in plimbarile de pe Magheru…

l-as povesti cum l-am invatat… cu tarfe si pesti… cu RATB-isti burtosi si libidinosi… cu ochelaristi care nu ocolesc Carturestiul… cu genti grele de carti si dicuri… cu treceri de pietoni si tenesi colorati… cu tocuri inalte care se-nfig in smoala topita pe arsita pranzului de iulie… cu tomberoamele pline si ambalajele Big Mac-urilor…

l-as povesti mergand cu pasi lenesi pe Aleea Snadu Aldea, fumand o tigara si zambind, baietilor care alearga seara prin parcul Agronomiei… l-as povesti mitocaneste, cu gura plina de gulas-ul gatit de Soni… l-as povesti cu frica de gura de canal neacoperita de la intersectia cu Strada Ocolului…

as povesti Bucurestii mei…