trenul si cartea…

(http://sweetcatastrophe08.deviantart.com/art/Book-Club-III-1064177290)

Oamenii spun adesea: ” O carte de citit in tren ! Nu e mare lucru. “

Niciodata nu am fost de acord cu afirmatia asta… pentru mine lecturile din tren sunt unele din cele mai faine… lecturi fara tentatii… nu mi-am dorit nicicand sa socializez cu necunoscutii, sa trag cu urechea la povestile altora, sa citesc o revista glossy ori sa stau in picioare pe coridor tot drumul…

singura tentatie a fost aia de a citi… de a-mi pune castile in urechi, ascultand muzica, sau nu …de multe ori in lipsa dopurilor de urechi si din dorinta de a nu asculta convesatia telefonica a colegului de compartiment care viseaza berbecuti la gratar cu voce tare, iti infigi castile in urechi si te izolezi fonic de o lume care nu e a ta… de o lume care te leaga 3 ore de un scaun si te obliga sa o imparti cu diversi cetateni… lumea mea e lumea cartii pe care o citesc… mereu alta carte, mereu alta lume…

cateodata, cand mai am ocazia sa ma intorc in Bucuresti cu masina vreunui prieten, aproape ma irita gandul ca nu pot termina pe tren cartea inceputa la drumul de dus… daca-o citesc apoi acasa.. e altfel… o lumea construita in tren, cu o carte in mana e alta decat o lume construita acasa rasfoind aceeasi carte… trenul te tine in palma tot drumul… treaba lui e sa te duca acolo unde vrei sa ajungi si treaba ta e sa nu pierzi vremea intre timp… treaba lui e sa iti dea un scaun si miscarea rotilor de sub scaun… treaba ta e sa-ti alegi cartea potirvita… iar treaba mea e sa spun asta aici, ca si cand ar fi ceva nou pentru voi …

cartilor le place in tren.. in tren cartile sunt in centrul atentiei… cititlorii le acorda toata grija de care au nevoie, le mangaie pagina dupa pagina pana la ultima scoarta… calatorii le privesc cu coada ochiului si se straduiesc, ca printre gene, sa citeasca titlul cartii vecinului de comapartiment… cateodata, cu putin noroc, chiar si controlorii arunca o privire pe copertile colorate si-n functie de vorbele incrustate in carton, iti acorda un zambet sau iti taie sec biletul…

cartilor le place sa fie plimbate… cumparam o carte cu miros de nou, o tinem in rucsac pana capata mirosul cititorului… o tinem in mana si-o citim pana capata mirosul lumii pe care noi o cream… o citim, ii vedem formele, ii simtim aroma, iar ea priveste pe geam lumea prin care trece gonind… o terminam, o punem pe raft, ne intoarcem la ea dupa o vreme… si capata mirosul timpului ce a trecut… parfumul locurilor prin care a trecut… urmele privirilor curioase ce-au studiat-o… o carte creste cu fiecare drum… cu cat e mai plimbata cu atat stie mai multe…

din cand in cand… plecam cu trenul spre locuri… schimbam mereu trenul… schimbam mereu locul… schimbam mereu cartea…

cu fiecare loc, alt tren, alta carte…

si cu putin exercitiu… ajungem sa spunem: trenul si cartea…