cu folos…

zilele trecute am citit cateva scrisori… trei scrisori in care totul e spus exact asa cum merita citit,  ascultat si recitit… e pacat ca nu gasim mai des vorbe din care sa mai si invatam cate ceva… scrisori de pagini intregi pe care le citim de la cap la coada cu mintea acolo… cu sufletul la gura… cu folos

am citit randurile alea si mi-am amintit de caietele pe care le scriam acum ceva vreme … pe care le reciteam dupa un timp si din care invatam cum poate fi urmatorul caiet mai bun… imi amintesc cum inainte ma straduiam mai mult sa invat… sa invat de la altii… sa invat de la un mine mai mic…  sa fiu atenta in jur… sa stiu cum sunt oameni inainte sa imi vorbeasca…

acum e  bizar…. in ultimele trei zile am scris 3 draft-uri pe care le-am scris fara folos… ma uit in lista si gasesc trei texte: no title… no title and no message, actually… cateodata ma intreb daca mai am ceva de scris… ceva care sa spuna ceva… ceva care sa creasca intr-o directie… oricare ar fi ea… ceva care sa traga o concluzie… fie si evaziva… ceva care sa fie transcris aici de pe carnetelul meu rosu…

carnetelul mea rosu sta pe raft in biblioteca… din clipa in care l-am primit… e un carnetel atat de frumos ca aproape  mi se face rusine sa scriu pe el…  carnetelul rosu merita mai bine… merita ganduri dolofane si zemoase… merita vorbe mari… carnetelul rosu merita o caligrafie mai frumoasa decat a mea…

dar carnetelul rosu ma asteapta…