dubla 21… pac

azi  am simtit un fior cand am apasat tasta enter…

am lipsit cateva zile…

zilele trecute m-am jucat de-a regizorul… asezata pe un scaun, intr-un tren cu etaj… cu castile in urechi.. priveam pringreamul matifiatde praf  si vedeam clipurile potrivite pentru fiecare dintre piesele ce-mi umpleau teasta de ganduri… fiecare sunet avea o luminita… o casa…  un copac… un om.. o groapa de gunoi… un stalp de beton… un kilometru pe ora…

am cautat ceva care sa nu se potrivesca.. sa nu se potrivesca cu nimic din ce gandeam… cu nimic din ce ascultam.. cu nimic din ce urma sa citesc…

si am gasit…

pe cerul roscovan… cu pistrui de puf… am vazut un pui de nor… un pui de nor care zburda in  urma maica-si.. . mama-nor parea furioasa.. avea mutra stalcita de vantul ce-i musca pometii cu pofta… isi incrunta  sprancene grose si vinetii  deasupra unui tren.. supraetajat… puiul de nor  era pufos ca o vata de zahar… mic  si-nghesuit intr-un trup prea mic pentru sufletu lui de pui de nor… a facut o pirueta si-a coborat aproape – aproape de trenul supraetajat… i-am facut cu mana…

s-a innoptata … mi-m deschis cartea… si-am inchis-o abia cand am intrat in Bucuresti… am ridicat privirea… si m-am indragostit  pentru a nu stiu cata oara de mizeria batranului oras…

printre blocurile turn cu ferestre inca galbene… imi aparea vedenia unui caine care da din coada la gandul unui os…

am pus picioarul pe peron… si mi-am aprins o tigara…