carnetelul rosu…

azi nu scriu despre oameni… azi redescopar un personaj…

am un carnetel rosul… nu orice carnetel rosu… nici jurnalul lui Mao sau vreo carticica de gen… un alt carnetel rosu… un carnetel rosu dorit… un carnetel rosu primit… un carnelet rosu purtat cu mine ceva saptamani la rand ….un carnetel rosu admirat in timp ce paginile dungate scoteau nasul din geanta mea si se strambau cu naduf la gerul de afara…

dar iata ca-ntr-o zi cartnetelul se supara…. se imbufna acolo pe fundul gentii… asa ca nu-l mai vazui o vreme… desi, cateodata, seara tarziu, auzeam un scancet nocnit sub peretii kaki ai gentii…

veni si vremea cand sa ma uit in oglinda…. vazui ca roseata din obraji zacea asfixiata sub paloarea de duminica dimineata… deschisei geantasi cautai in graba, cu mana, copertile carnetelului… sa-mi inmoi buricele degetelor in roseata lor… si sa-mi desenez imbujorarea pe pometi… pipaii in cercuri… impunsei in drepte… crestai in diagonale… vid

bagai nasul adanc intre fermoare gentii… si vazui cum dungulitele albasre ale paginilor se furisau printre cusaturi… inspre o frunte mai neteda…

prinsei una de coada si mi-o infasurai in jurul degetului…