cand nu ai nimic de spus, taci!… te rog!

si anul asta a fost Craciun… am baut… am mancat… am baut… si-am mai mancat ptuin… am urat ce-aveam de urat… am fumat cate o tigara cu telefoanele mobile in mana, sperand ca macar cafeaua o sa ne dea inspiratia pentru mesajele de Craciun si de data asta…

caci asta e unul din cele mai simpatice lucruri aferente Craciunului… mesajele tip sms – cum ar zice poetul – cu urari spumoase de Craciun ce inevitabil poarta aroma de cozonac…

exista oameni si oameni… omenii care chiar au ceva s-ati spuna si oameni care se simt obligati de statutul scrijelit citet pe frunte sa scrie cate ceva… si iata ca din an in an, din categoria ‘ceasta din urma… rasar, cu albus de ou la gura, oamenii mei preferati… oamenii cu urari atat de profunde ca devin adevaruri universal valabile si , deci, universal raspandite…

se trezesc de dimineata… e 24/25 decembrie… scot nasul din plapuma, si ce sa vazi? … azi aroma cafelei cotidiene se gaseste in compania pufoasa a mirosului de cozonac ce va sa improspateze urarea de Craciun… si cand spun urarea… asta vreau sa spun… U-RA-REA .. nu doua urari… nu trei… nu patru… nu in raport direct proportional cu numarul de prieteni… nu!… URAREA… urarea singulara din ajun…

se asaza in capul oaselor si incep sa compuna URAREA… pentru prieteni – fumatori sau nefumatori – , pentru iubita pe tocuri, iubitul cu hanorac si pistrui, amanta cu tenesi, amantul crocant ce parta exclusiv Prada, seful scortos, cunostinte hilare, rude indepartate, gardianul de la intrare, presedintele tarii, vecina de la trei, soferul de pe 300… ce mai… pentru toti pe care ii stim, ca vorba ceea, cu totii cunoastem multi oameni…

si stau si-si framanta creierul netezit de alcoolul din seara precedenta… un minut.. doua … trei… pana cand urarea e gata… cuvintele aparent difera de la an la an… dup-o privire mai atenta insa, URAREA suna mereu cam asa:

“Craciun Fericit, draga agenda telefonica (cine dracu’ o fi Florin asta? eeehh, daca il am in telefon inseamna ca il stiu eu de undeva. hai sa trimit si la asta), eu sunt un om comod, fara imaginatie (unde dracu’ sa bag faza cu mirosul de cozonac? trebuie sa intre pe undeva printre cuvintele astea, ca fara el, Craciunul nu-i Craciun si urarea nu-i urare). Iata-ma ca scriu o alta urare pentru Craciunul fericit al cunoscutilor. Insa tu stii! … nu continutul conteaza… ci atestarea repetitiva si sitemataca a faptului ca toti tre’ sa-mi cunoasca atat numele cat si prenumele (scrise in ordine aleatorie, dupa vorba, dupa port) cu care ma semnez in fiecare an la finalull URARII catre TINE, prietenul cel mai iubit, cel mai bun cel mai iubit: agenda mea.”

frumoooos!!!…

frumos scris… frumos citit… sa fim cu totii egali in fata Craciunului si a partidului.

Sarbatori Fericite – cu miros de cozonac,

Elena Marcu.