senin de august.. de D.R. Popescu

imi zvacnesc tamplele… am venit cu drag si spor pe al tarii ogor… mandra de statutul meu de reprezentant al clasei muncitoare… si-n loc sa muncesc cu indarjire… mai ca-mi vine sa fac o cerere la sindicat pentru aprobarea unei zile de greva foamei, departe de basca abundentei… nu de alta, dar iata ca oricum as invarti-o tot imi vine sa fac lucrurile ca la carte… legal si aprobat…

degetele se misca lent pe tastatura… creierul s-a relaxat pana la netezire… si in timpane imi rasuna piesa lui Idol – Speed… da, speed… si cum el zice cu naduf si buza superioara incordata inspre insus… “speed, give me what I need”… textul mi se modifca in cap si buzele rostesc:”speed this is what I need”…

da viteza.. viteza, repeziciune, iuteala… in gesturi si gandire… ca tare lenta mai sunt azi…

si textul asta a aparut nejustificat de brusc pe blog… v-as spune ca incerc sa-l scriu de azi nopate de la 1:00, dar urat as mai minti… asa ca spun adevarul… cand vine vorba de lamentari… imi vine tare lesne… asta fiind singurul gand consistent pe care mintea mea il mai poate duce…

si azi automotivarea cu Agripina, Zoe, Ecaterina Teodorescu sau orice alta eriona barbata, pe bune ca nu merge deloc…

imi amintesc printre aspirine cand am avut ultima oara gripa, demuuuult…. tare demult… in clasa a saptea.. apai pe vremea ‘ceea citeam un text din manualul de limba si literatura romana cu laitmotivul caruia nu m-am identificat nicicand mai bine … “Senin de august” de D.R.Popescu… si, vorba ‘ceea, tanarul Hrusca zicea cam asa: ” Fa, Lilo, fa,  prosta mai esti!”…

zis si facut…