La vache qui regarde les trains passer…

inca o stinghie proptita-ntre sinele paralele se seimte depasita de situatie si tren…

in dreapta ei, cu boticul roz… cu narile borcanate si umede… isi indreapta spinarea, isi suge burtica pudrata, ciuleste urechea din ciocolata …si asteapta … une vache… asteapta sa treaca si astazi un tren…

poate va semana cu cel de ieri … poate va mirosi diferit… sau poate azi nu va ma trece nimic trece pe aici…

poate copilul durduliu cu nasucul lipit de geamul acceleratului de Timisoara azi lasa locul unei bunicute ce-si mangaie gandul ca si-a uitat andrelele acasa si de aceasta data … si drumul e tare lung…

poate ca tapiteria albastra azi s-a inrosit de toata foiala tribala a navetistului de Rosiori… in timp ca hartia igienica de la buda sta rapita si botita in buzunarul unui pusti plictisit de-atatia frati… poate sub bocanceii lor… a fost odata iarba care, acum, zace bolnava de placere de sub copitele vacutei curioase…

si ma intreb pe langa cate vacute am trecut grabita cot la cot cu trenul in navetismul meu ocazional…

La vache regarde les trains passer et les gens vieillissant…