Mr. Bojangles…

pasesc timid pe aceeasi straduta ingusta si curbata in drum spre cafeaua facuta de Mada dimineata dupa dimineata… adesea rumegand cu pofta un covrig, adesea cu grija canalului neacoperit din colt…

astazi, cu castile indesate-n urechi si Mr. Bojangles dansad step pe timpanul meu… cu-n zambet de manuta cu ideea si-un soare aristocrat cu palarie si baston deasupra…

imi umplu plamanii cu batranul Bucuresti… celula mea… pe care azi o-mpart cu Mr. Bojangles…

imi lovesc unul de altul calcaiele… pentru zambestul larg, parul argintiu, si alti doi pasi…