Cotidian pentru Alex…

uite cum se face ca nu primim mereu ce dorim… cand Alex cauta evenimentul eu ii trantesc cotidianul… asa de dimineata… printre foi, pe birou, printre doua zambete si trei tigari, mai scriem sapte vorbe care nu ne intristeaza…

si de ce sa ne-am intrista?… cand de trei zile incoace tot dau tarcoale prin oras ca poate-poate o sa vad, la un semafor, un monstru cu cap de strudel care traverseaza spre bulevarde si mai mari, si mai polulate…nici urma de asa creatura!… la inceput te gandesti: “Domne, o fi o zi cu ghinion. E bine ca n-am pus-o azi d-un poker!”… dar si a doua zi?… si-a treia? … incepi sa crezi ca pote e un stiu eu ce simbol din stiu eu ce mitologie…si o lasi balta cand te gandesti ca n-ai vazut-o niciodata pe Medusa langa tine la film…

dar parca intrebarile iti cresc ca mici tumore in creier… “CAPUL DE STRUDEL”… e un simbol, o stema?… si daca-i o stema, pe steagul carui stat ai putea sa o gasesti?… exista oare statul democratic al pateurilor cu branza ce venereaza un imens cap de strudel cu mere?.. si daca exista – atat statul cat si capul – pe umerii cui e asezat?… si tot asa pana aproape ca te resemnezi…

si dintr-o data ce sa vezi?… o specie noua… stai pe coltul tau de strada si te gandesti: “Doamne sa nu mi se termine tigarile acum!!” …un dromader cu picioruse de sorecar, manute de omida si un cap de cactus saharez cu o floricica roz in varf… o minunatie!… cainii se ascund in tufisuri… metroul se opreste… Dunarea isi inghite saliva… nici macar copiii nu mai moflaie guma in autobuz…

si prima intrebare pertinenta apare odata cu verdele semeforului: “Si daca-ar fi sa alegi, tu ce monstrulet ai pune-n Libertatea la pagina 5?”