Ultimele posturi
Dor de duca…
Mi-as impleti dorul de duca in coada si-as tranti usa in spatele meu. Pentru ca azi iar imi doresc sa simt lumea larga sub calcaiul gol. Iarasi mi-as face bagajul, iarasi as uita ceva si iarasi n-as dormi intr-un avion.
Ce sa fac daca mi-e dor de duca? Cum sa nu vreau sa iau lumea la picior? Sa duc spre gura 196 de linguri cu 196 de imbucaturi pe care sa le spal cu 196 de pahare cu apa, sa-mi alunece moale pe limba 196 de “buna ziua”, sa zambesc cu mana peste gura pentru 196 de oameni, sa ma arda 196 de sori, sa adorm pe 196 de perne si-n al 196 lea ceas sa spun de 196 de ori ca tare mi-e dor de duca… si de 196 de ori sa sa fie adevarat.
Dear fifteen-year-old me,
Am asteptat o vreme pana sa-ti scriu gandindu-ma ca-n felul asta iti dau timp sa te obisnuiesti cu noua tu, gandindu-ma ca-n felul asta imi dau timp sa te conving ca m-am descurcat mai bine decat te-ai fi asteptat. Ooff, cu toate listele pe care m-am straduit sa le scriu de cand nu ne-am vazut, marturisesc ca n-am gasit argumentul care sa-ti fie si tie pe plac; asa ca-mi iau inima-n dinti si-ti scriu de pe drum.
Iti marturisesc rusinata ca inca n-ai invatat sa mergi cu bicicleta si nici sa inoti, n-ai invatat sa conduci o masina si nici sa eviti bordurile inalte mai bine decat o faceai. Dar nu te ingrijora, julitura pe care o ai pe genunchiul drept va ramane cel mai mare semn de neatentie.
Sa nu te superi cand ma vei ajunge din urma tot cu ochelarii pe nas; vei vedea ca, odata ce vei invatat sa-ti placa culorile, iti vor inveseli grimasa din oglinda inca de la matineu.
Bucura-te ca mamaie inca tine 2 catei la tara, n-ai sa crezi, dar acum are si doua pisici. Da, mamaie, doamna anti-feline a anilor 90 acum are doua pisici.
Bucura-te cat poti ca inca alergi, joci volei si mergi mult pe jos. Stiu ca de curand ai inceput sa fumezi – stiu prea bine, el fuma – dar in cardasie cu fumul albastru vei deveni din ce in ce mai lenesa. Cu toate astea, o sa descoperi cu stupoare ca, in aceasta privinta, nu te vei fi inteleptit si fumezi in continuare. Si da, fumeaza si el J.
Traieste-ti iubirile si scrie-ti scrisorile netrimise, le vom reciti impreuna la cafea intr-o zi si ai sa vezi ce frumos stiai sa-ti pui dorurile sub creion.
Nu-ti fie teama, ai multi prieteni care o sa-ti ramana, ai multi prieteni care vor veni mai tarziu si afla ca vei invata sa-ti alegi oamenii din jur cum nu se poate mai bine. Deja te descurci binisor, tine-o tot asa!
Desi pare de necrezut, nu-ti vei mai vopsi ochii cu negru si vei asculta Black Sabbath doar din cand in cand. Doamne cate-o sa inveti despre muzica si ce-o sa-ti mai placa. Cate discuri o sa mai asculti si cate cantece o sa clabuceasca sub dus.
Stiu cat te supara carliontii acum, dar straduieste-te sa te bucuri de ei pentru ca, la un moment dat, nu se vor mai lupta cu incapatanarea ta si se vor relaxa complet sub perie
Si-ti mai spun un secret, peste aproximativ 12 ani vei bea chiar si bere! Da, berea aceea amaruie cu “miros de borhot” – asa cum ii spui acum – iti va racori multe seri de dupa birou. Desigur, primile iubiri se uita greu, asa ca niciodata nu vei refuza o votca cu suc de mere J.
Serios acum, voiam sa-ti multumesc pentru cat muncesti acum cu tine ca eu sa ajung sa-ti scriu asa cum iti scriu acum; mai respira insa din cand in cand, Kid. Lasa lucrurile sa vina spre tine, fii vesela si nu ezita sa mananci cat de multi cartofi prajiti vrei. Inca mai tine J!
Fii sincera chiar daca e inconfortabil! Eu te astept aici, pe canapeaua rosie pe care ti-am cumparat-o, sa-mi spui ce-am facut bine si ce-am gresit… poate ai fi vrut o canapea albasta J.
Ne vedem in 12 ani, Kid,
Cu drag,
Elena
P.S: sa stii ca “Tanar si nelinistit” inca mai ruleaza 
Tare ne mai iubim aproapele…
Cand ‘al batran spuse “Iubeste-ti aproapele ca pe tine insusi” cred ca avea un alt fel de aproape in minte.
Dar, ce sa-i faci? Asa e omu’: una vorbim si alta intelegem.
Si asa pare ca ne-am desprins din coasta lui “aproape ceva”, fascinati de el ca mata de ciucuri. Suntem aproape gata, aproape ajunsi, cu salile aproape pline, aproape indragostiti, aproape ca ne luam campii, cu bagajele aproape facute si tot asa.
Nu stiu exact daca e un status firesc in working progress-ul cotidian pe care pare absurd sa-l exprimam procentual: “Copii, haideti in casa, masa e 90% gata.” “Iubito, sunt 80% sigur ca n-o sa pot veni la ai tai.”… Doar nu facem marketing pe truisme… Simtim insa cumva nevoia sa repetam obsesiv cand ne apropiem de finalul unui proces si acest “aproape” suna asa definitiv ca, pare-mi-se, arareori mai reusim sa terminam ceva.
Fir-ar sa fie, ce-o sa se aleaga de recompensele pentru copiii cuminti? Sau cum o sa fie? “Daca mananci aproape tot, mergem in parc?”
Ne mai ramane sa mancam pana suntem aproape satui, sa bem pana suntem aproape hidratati, sa facem sex pana cand aproape c-avem orgasm si nu-i asa ca dintr-o data viata asta pare aproape simpla?
Made by Symmetric Web
Distributed by Smashing Magazine